Ce promitea tehnologia — conexiune, apropiere, comunitate — a produs, în multe privințe, exact opusul: distanțare, suspiciune și fragmentare socială.
Date recente din Europa arată că nivelul de încredere în instituțiile statului și în societate este în scădere constantă — un fenomen observat și într-un sondaj amplu care arată că persoanele care folosesc social media ca sursă principală de informare au niveluri semnificativ mai scăzute de încredere în instituții față de cei care preferă media tradițională.
Social media amplifică narative polarizate și poate eroda încrederea publică în instituții și autorități, nu doar în România, ci la scară largă.
Tehnologia care trebuia să ne apropie — și ne îndepărtează
Știi deja despre ce vorbesc.
Dacă locuiești la bloc, probabil că nu-ți cunoști vecinii de la trei uși distanță.
Și dacă locuiești la casă într-un oraș mai mic, realitatea poate fi la fel de izolată.
Înainte, oamenii schimbau două vorbe pe scară, pe stradă, la magazin sau la piață.
Acum se sta… pe Instagram și Facebook, „socializând” prin like-uri, emoji-uri și comentarii superficiale.
Adevărata socializare — față în față, privire în ochi, conversație reală — devine rară.
Încrederea s-a mutat către algoritm
În ultimele două decenii, nivelul de încredere în experți — medici, profesori, cercetători, jurnaliști onești — a scăzut, iar pentru mulți dintre noi „înțelepciunea mulțimii” sau verdictul algoritmului a devenit sursă de adevăr.
Nu e doar o impresie subiectivă: pe măsură ce informația devine mai fragmentată, oamenii folosesc tot mai des social media ca principal canal de informare, iar acest lucru este asociat cu o percepție mai scăzută a instituțiilor tradiționale.
Un studiu recent arată că tinerii din anumite piețe au mai multă încredere în inteligența artificială decât în propriile instituții sau chiar în prieteni și familie — un simptom al pierderii încrederii colective.
Și asta are consecințe sociale reale.
Oamenii nu mai au încredere unul în celălalt
Pe lângă scăderea încrederii în instituții, social media influențează și relațiile dintre oameni.
Cercetările arată că rețelele sociale pot fi asociate cu scăderea încrederii sociale și a interacțiunilor față în față.
Ce înseamnă asta în practică?
– Nu mai cunoști vecinii de pe scara blocului.
– Nu mai te întâlnești la o cafea fără agendă.
– Prietenii devin conexiuni digitale, nu oameni reali.
– Comunitatea se fragmentează online, nu se reconstruiește offline.
Eu și aceasta inițiativa - despre încredere încărcată cu responsabilitate
Am construit această platformă și această inițiativă pentru că aud constant același refren:
„Nu am cu cine vota!”
„Toti sunt la fel!”
„Politica e urâtă!”
De fapt, ceea ce se întâmplă este un deficit de încredere.
Oamenii nu mai au încredere în lideri, în instituții, în vecini… nici măcar în propriile opinii odată ce apar pe rețelele sociale.
Și știi ce e ironic?
Că mulți dintre voi, cititorii mei, sunteți oameni cu valori puternice, cu integritate, cu principii.
Ne cunoaștem din școală generală, liceu, locuri de muncă, sau în diferite împrejurări… știm cine suntem.
Și totuși, această neîncredere generalizată ne paralizează.
Nu pentru că nu avem oameni buni — ci pentru că ne temem să ne organizăm, să ne implicăm și să construim încredere.
Dar încrederea presupune vulnerabilitate
Și vulnerabilitatea nu e ceva confortabil.
Încrederea presupune să renunți la impresia că algoritmul știe mai bine decât tine.
Presupune să renunți la „like-uri” ca măsură a validării.
Presupune să crezi în oameni reali, nu doar în profiluri digitale.
Dar cum să fii vulnerabil într-un mediu care colectează date despre fiecare click, preferință și mișcare online?
Ce putem face?
💬 Să reconstruim încrederea interpersonală — una față în față, nu una filtrată.
🏛️ Să cerem responsabilitate reală de la autorități — nu doar mesaje generice.
📢 Să fim critici cu social media ca substitut la realitate.
🤝 Să ne implicăm — în comunitate, în viața civică, în educație.
Încrederea nu se recuperează automat.
Se reconstruiește — pas cu pas, între oameni reali.
Nu e suficient să ne plângem.
Trebuie să acționăm.
