Dar suntem noi, oamenii obișnuiți, parte din aceste narative?
Tu, eu, omul de rând.
Sau suntem doar spectatorii unui film prost, în care niște moși — și nu numai — aproape decrepiți politic și moral se întrec în a-și arăta colții, puterea și prostia în cele mai abjecte moduri?
Da, sunt nervos astăzi.
Chiar astăzi, când este ziua mea.
Stăteam dimineață sub duș și mă gândeam cât de incredibil de avansată a ajuns omenirea. Cât de mult am progresat tehnologic și cât de multe motive am avea să fim mândri de nivelul la care am ajuns ca specie.
Și totuși, în același timp, cât de înapoiați suntem.
În anul 2026 încă există societăți în care femeile nu au aceleași drepturi. Există copii care mor de foame. Există comunități întregi fără acces la apă potabilă.
Toate acestea în aceeași lume în care niște așa-ziși „regi” decid destinele unor războaie inutile.
În aceeași lume în care puterea și influența te duc pe insule private unde dezumanizarea atinge cote greu de imaginat.
În aceeași lume în care alți „lorzi”, cu idei mărețe despre colonizarea altor planete, se împiedică în propria sete de a deveni cei mai bogați oameni ai acestei planete.
Sunt atât de multe de spus despre toate acestea. Și sunt convins că multe dintre ele le știți și voi.
Dar parcă aș vrea ca tot mai multă lume să-și deschidă ochii către o posibilă „nouă ordine mondială”.
Nu cea despre care ni se vorbește.
Ci una pe care eu o văd altfel.
O nouă ordine mondială nu a regilor.
Nu a companiilor.
Nu a banilor.
Ci a oamenilor.
A animalelor.
A plantelor.
A ecosistemelor.
O ordine mondială a planetei.
O întoarcere la o conviețuire armonioasă între toate formele de viață de pe Pământ.
Unii vor spune că sunt un idealist.
Un naiv.
Un visător.
Poate.
Dar haideți să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Dacă aceste mari puteri ale lumii, acești miliardari ai planetei și aceste corporații uriașe nu și-ar concentra toată energia pe a produce tot mai mult profit?
Dacă resursele uriașe ale omenirii nu ar fi direcționate către tehnologii de război?
Dacă, odată cu revoluția inteligenței artificiale, lumea ar înțelege că avem în față o oportunitate istorică: aceea de a crea o societate complet diferită?
O lume în care tehnologia să lucreze pentru noi.
O lume în care roboții să preia munca mecanică, repetitivă și fizică — nu să înlocuiască soldații pe câmpul de luptă.
O lume în care resursele să fie împărțite echitabil, nu una în care într-o parte a globului se aruncă cantități obscene de mâncare, iar în altă parte oamenii mor de foame.
O lume în care oamenii să poată învăța din plăcere, nu din frica zilei de mâine.
O lume în care să poți petrece timp cu familia, cu tribul tău, cu comunitatea ta.
O lume în care să te dezvolți prin explorare, cultură și curiozitate, nu prin presiunea unui job sau a unei poziții sociale.
Dar, așa cum spuneam la început, deocamdată suntem doar spectatorii unei piese proaste.
Și îmi pare rău să spun că unul dintre motivele principale ale acestei situații este lipsa educației.
Credeți că acestor „regi” le pasă de Dumnezeul vostru?
Credeți că le pasă de viețile pierdute în războaie?
Pentru ei suntem doar niște cifre într-un Excel.
Niște prize în care sunt conectate cablurile consumerismului.
Dar, în realitate, nici banii nu mai sunt miza finală pentru mulți dintre ei.
Este puterea.
Setea de a rămâne în istorie cu orice preț.
Puterea de a controla resurse.
Puterea dată de metale rare.
Puterea controlului asupra unor rute comerciale.
Puterea de a influența destinele a milioane de oameni.
Tot ce auzim la știri este doar ceea ce vor ei să auzim.
Suntem atrași în polemici sterile, în dezbateri fabricate, în conflicte de idei care de multe ori nici măcar nu sunt ale noastre.
Așa cum spuneam și într-un alt articol: ne vor proști.
Și singura scăpare este educația.
Să citim.
Să explorăm.
Să ne punem întrebări.
Pentru că „Crede și nu cerceta” este, de fapt, o închisoare a minții.
